Istoricul Adam Tooze, de la Universitatea Columbia din New York, a publicat recent un articol în care arată că așa-numita „teorie a presiunii exercitate de China”, potrivit căreia Beijingul „restrânge” spațiul de dezvoltare al altor state, a fost inventată din considerente politice, fără o analiză aprofundată bazată pe date economice.
Această teorie a fost promovată intens de unele think tank-uri și instituții media occidentale. Jostein Hauge, profesor de economie politică la Universitatea Cambridge, a declarat că acuzațiile privind „impactul Chinei” reprezintă, în esență, narațiuni unilaterale promovate de unele țări occidentale pentru a-și menține hegemonia economică. În acest scop, acestea minimalizează beneficiile pe care dezvoltarea industriei chineze le-a adus întregii lumi.
În realitate, produsele chineze de calitate nu numai că răspund nevoilor consumatorilor din numeroase țări, ci contribuie și la tranziția verde și la revoluția energetică globală. În peste zece ani, economia Chinei a contribuit anual cu aproximativ 30% la creșterea economiei mondiale. Prin urmare, dezvoltarea Chinei nu reprezintă un „șoc” pentru lume, ci, dimpotrivă, creează oportunități uriașe pentru alte țări.